Putina lume se gandeste la Santander si Bilbao cand spune Spania. Nu este o destinatie principala in Spania, si este pacat pentru ca este o zona absolut superba care merita explorata pe indelete. Sunt patru regiuni care au iesire la ocean in nordul tarii: Tara Bascilor, Cantabria, Asturias si Galicia. Acum am reusit sa atingem doar doua si un pic.

Pentru cei care cunosc restul Spaniei, centrul sau sudul, nordul este cu totul neasteptat. Este alta tara. Totul este verde, pajisti si dealuri cu iarba cat vezi cu ochii, stanci dramatice, plaje spectaculoase, turme de vaci si oi pe dealuri, conace spectaculoase, case construite parca in stil englezesc. Daca te uiti la poze, zici ca sunt de prin Irlanda sau Austria.

Auzisem lucruri bune depre zona si intr-adevar ne-a depasit cu mult asteptarile. A fost o excursie absolut superba si abia astept sa revenim.

Chiar a fost doar un pic din Asturias, pentru ca am parcurs doar o portiune de coasta de aproximativ 50 de km, dar chiar si in asa putin spatiu am gasit niste peisaje si niste plaje absolut fabuloase. Am vazut atat de mult verde si o mare atat de spectaculoasa, niste locuri absolut fantastice unde m-asi intoarce oricand.

"Bufones" sunt un fenoment natural mai putin obisnuit, specific zonei. Este faleza stancoasa langa mare, foarte inalta dar care are in roca un fel de canale sapate de apa si atunci cand marea este agitata si are valuri mari care lovesc faleza, apa de jos intra prin aceste canale si rabufneste ca un gheizer la suprafata. Sunt mai multe astfel de zone in regiune, dar Bufones de Pria sunt cele mai spectaculoase. Cand am fost noi, din pacate, valurile nu arau atat de puternice incat sa tasneasca apa la suprafata, dar daca stateai pe marginea acestor gauri in stanca se auzea zgomotul si se simtea suflul puternic al curentului, chiar si stropea putin. In plus peisajul este fabulos si formatiunile de stanca sunt super interesante. 

Este o parcare amenajata la intrarea in localitate, nu se intra cu masina pentru ca sunt cateva stradute inguste, acum nu era trafic dar probabil vara e nebunie. Oricum este cam 1 km de mers pe jos pana la Bufones. Iar acolo daca aveti timp si va tin picioarele puteti sa umblati cat de mult doriti pe stanci.

Plaja este chiar langa Bufones, treceti pe langa ea in drumul dinspre parcare. Si e pacat sa nu coborati si pana la plaja. Este o plaja micuta in fundul unui mic estuar prin care se varsa in mare raual Aguadamia. Dar desi plaja este destul de sus pe estuar, este plaja cu apa de mare, pentru ca intra apa din ocean. E frumos sa te uiti de sus de pe faleza cum se propaga valurile de la mal pana la plaja prin estuar. Si daca poti, mergi un pic prin apa in susul riului, sau sa treci pe partea cealalta a apei unde incepe o poteca care urca pe faleza.

Altfel spus plaja pesterilor in mare. Numele este evident dat de stancile imense de pe lateralul plajei. Plaja este foarte mare, cam toate plajele din zona sunt destul de mari, toate cu un nisip super fin si fara urma de scoici. Se vede ca e zona cu flux si reflux. Cand am ajuns noi nu era absolut nimeni pe plaja si se pregatea de ploaie, putin stranie atmosfera. Plaja este insa superba, probabil vara e plina de lume, iar formatiunile stancoase de pe stanga plajei sunt spectaculoase.

La fel ca Bufones, este o curiozitate a naturii, o plaja interna. Este o plaja micuta, la marginea unui camp care se termina brusc intr-un perete de stanca. Stanca care ajunge pana la mare, dar peste vreo 100 de metrii. Si la fel marea a sapat un canal prin stanca si valurile care lovesc faleza intra prin canale si ies pe partea cealalta a muntelui, formand aceasta plaja. Plaja in toata regula cu nisip, stanci, valuri, flux si reflux. Foarte interesant. Nu am vazut niciodata asa ceva.

Google maps incearca sa va duca cu masina pana acolo, dar nu se poate. Din drumul principal iesiti pe un drum neasfaltat inca cateva sute de metrii maxim si apoi lasati masina acolo si mai mergeti cateva minute pe jos peste camp. Daca doriti este si o poteca care urca sun pe stanca care desparte mica plaja de mare. Sunt doua intrari/iesiri din soseaua principala spre plaja, ambele sunt drumuri proaste, de pamant si cu ceva hartoape. Noi care am avut o masina super mica, ne-am "distrat" putin.

Nu pot sa spun decat WOW, WOW, WOW! Cea mai frumoasa plaja pe care am avut norocul sa ajung vreodata. Mi-a placut atat de  mult, cum nici nu va puteti imagina. Si am vazut multe plaje si multe locuri de-a lungul timpului. Poate si faptul ca eram aproape singuri, si combinatia dintre norii care se reflectau in nisipul ud si valuri si stancile fabuloase. Incredibil de frumos!

Imi aduce aminte de filmarile din una din serii Star Wars. 

Plaja este imensa, cu stanci uriase parca aruncate de cineva de colo-colo, cu nisip ud unde s-a retras apa, care reflecta cerul ca o oglinda. Nu asi mai fi plecat de acolo.

Si la intrarea pe plaja este o terasa micuta cu vedere spectaculoasa, care are review-uri super bune. Din pacate fiind spre seara si extra-sezon noi am gasit-o cand tocmai se inchidea. Dar ramane pe lista pentru data viitoare.

Scuzati excesul de poze, dar nu am putut sa aleg la care sa renunt :).

Ultima oprire din Asturias. Am decis ca daca vreodata castigam la loto, aici ne mutam :). Llanes este un orasel micut aproape de granita dintre Asturias si Cantabria, nu am intrat in oras sa-l vizitam, dar am facut o plimbare pe Paseo de San Pedro. O promenada imensa cu iarba, care se intinde pe cativa km (noi nu am avut timp sa parcurgem toata promenada), situata chiar pe marginea falezei deasupra oceanului. 

Este absolut minunat totul: peisajul incredibil, zgomotul valurilor, mirosul de mare, briza, iarba aceea verde si grasa. Cat vezi cu ochii doar iarba, stanci si ocean. Un loc de promenada absolut incredibil. Imi pare rau ca nu am avut timp sa o parcurgem pe toata.

Din Cantantabria am apucat sa vedem un pic mai mult. In primul rand Santander, dar si cateva localitati din imprejurimi. Aici cel mai mult m-a impresioant arhitectura din orasele si dintre ele. Am vazut incredibil de multe cladiri impunatoare, case in stil englezesc parca imprastiate pe dealuri. Plus verde si mare peste tot. Este o placere sa mergi cu masina pe drumurile mici dintre orasele.

Un oras foarte frumos, cu o arhitectura moderna, datorata istorie sale deosebite. In 1941 in Santander s-a produs un incendiu care a luat proportii dezastruoase si in care a ars practic tot centrul istoric al orasului, compus mai ales din case de lemn, foarte inghesuite intre ele. Vantul a fost cel care a provocat dezastrul, iar marele incendiu este denumit de localnici "El Andaluz" pentru ca a inceput din strada Cadiz si s-a propagat pana in strada Sevilla. Aproape nimic din centrul istoric nu mai exista azi, a ramas Catedrala si inca cateva biseri si cladiri din piatra. In rest totul a ars si apoi a fost reconstruit. Ca urmare, orasul "vechi" nu e chiar asa de vechi, are doar vreo 80 de ani si acest lucru se vede in arhitectura lui.

Este un oras frumos, cu cladiri ingrijite, colorate, plin de baruri si restaurante, inconjurat de mare, are kilometrii de faleze si plaje. Partea turistica nu este imensa, este suficient sa ii alocati o zi. Noi am parcurs totul la picior dar intr-adevar am facut 20 de km pe jos in ziua respectiva. Seara eram terminati :)

Noi ne-am inceput traseul de la primarie, din Plaza Ayuntamiento. In spatele acesteia este Mercado de la Esperanza, piata principala a orasului. Noi am nimerit luni la prima ora cand nu prea era nimic de vazut, din pacate (pentru ca noua ne plac pietele). Apoi am luat la pas zona veche (ma rog, relativ veche) unde nu trebuie sa ratati Iglesia de la Anunciacion, Plaza Porticada (sa ne aducem aminte de Porticos din Bologna), Iglesia de Santa Lucia, Plaza de Pombo si stradutele din jur. Si cascati ochii la cladiri. Nu stii unde sa te uiti mai intai, toate au balconase diferite care de care mai frumoase. Arhitectura tipica zonei este fabuloasa.

Si pe stradutele astea am gasit Chocolateria Aliva unde am mancat churros con chocolate. Nu se poate sa ajungeti pe undeva prin Spania si sa ratati churros con chocolate. Ciocolata lor calda nu are nicio legatura ca ce stim noi, este super groasa, aproape de budinca si impreuna cu churros crocanti este delicioasa.

Apoi am iesit pe Paseo de Perada si ne-am dus sa vizitam Catedrala. Este interesanta, diferita de alte catedrale in sensul ca pe afara este mare si impunatoare, dar cand intrii inauntru este foarte joasa, ceva disproportionat cu ce vezi de afara. De fapt cand te uiti din nou la caldire iti dai seama ca sunt 2 etaje, jos biserica si deasupra alte camere. E ceva diferit. Inteleg ca se poate vizita si curtea interioara contra unei taxe, am citit undeva, dar sincer acolo nu am vazut pe nimeni pe care sa intrebam si nici vreun semn, asa ca am renuntat.

Si daca ajungeti la Catedrala, nu ratati cladirea Postei care este chiar langa. Doar sa o admirati la exterior, este o cladire absolut superba. 

Dupa Catedrala a urmat faleza si malul marii. Intai treceti prim parc, Jardines de Pereda si puteti sa va opriti la biroul de informare turistica sa luati o harta. Nu aveti cum sa ratati Centro Botin, o cladire cu rol de spatiu cultural super modernista, din sticla si metal. Nu arata rau, e altceva, putin ca nunca in perete, dar pana la urma parca merge. Plus ca va puteti sui pe scari sa admirati peisajul de pe terasele ei. 

Apoi, urmand promenada, o sa treceti pe langa Palacete del Embarcamento, pe langa haioasele statui ale baietilor care sar in apa, Los Raquerso, pana in portul cu ambarcatiuni mici. Promenada aceasta este foarte frumoasa, larga, pe o parte marea si pe cealalta parte, peste bulevard, cladiri superbe insirate una langa alta.

In continuare daca urmati drumul pe langa mare o sa ajugeti intr-o zona mai moderna, treceti intai pe langa Palacio de Festivales de Santander, care imi pare rau dar este una dintre cele mai oribile cladiri pe care le-am vazut (nici nu i-am facut poza), apoi daca sunteti atenti o sa vedeti o casa mica, mica si albastra inghesuita intre 2 blocuri :), o plaja micuta, Muzeul Maritim si in sfarsit ajungeti pe plajele mari ale orasului: Playa de los Peligros si Playa de la Magdalena. Plaje largi, frumoase, cu nisip fin, sa te tot plimbi. Singura parte proasta e ca drumul pe care trebuie sa mergi mai departe e sus, tu esti jos si intre voi stau multe scari :). 

Urmatoarea oprire: Palacio de la Magdalena. De fapte este o micuta peninsula care in sine este domeniul palatului. Tot domeniul este un imens parc superb. In capat pe deal este palatul, care a fost construit de orasul Santander si daruit familiei regale ca si casa de vacanta. Acum este folosit de o universitate si parterul se viziteaza ca si muzeu. Nu l-a vizitat pentru ca era atat de frumos afara ca parca imi parea rau sa stau inauntru sa ma uit la mobila, in loc sa stau afara sa ma uit la mare. Dar pe exterior este absolut superb. Parca este dintr-o poveste, Frumoasa din padurea adormita, sau ceva de genul asta. 

La intrarea pe domeniu este si un trenulet turistic care merge pana la palat, nu e mult de urcat, dar sincer eram asa de obositi deja, ca am luat trenuletul. Doar la urcare, apoi am venit pe jos sa admiram peisajele.

Si nu ratati cum intrati pe domeniu in stanga bazinele cu foci si pinguini. Noi am prins ora mesei si a fost super amuzant.

Urmatoarea tinta - El Sardinero. Mai intai faimoasa Playa del Sardinero, care intr-adevar este imensa si este impartita la mijloc de Jardines de Piquio. Toata zona este o promenada de la un capat la altul. Are orasul asta kilometrii intreci de promenada. Si daca ajungeti aici nu ratati Gran Casino del Sardinero. Si in general uitati-va la cladiri. Sunt niste conace fabuloase in zona aceasta.

De aici noi ne-am decis sa ne intoarcem inapoi in zona de la prima promenada, in Puertochico, direct prin oras, nu cum am venit pe malul marii, ca sa fie mai scurt. E mai scurt, dar e un deal la mijloc, si diferenta de inaltime nu apare pe Google :). Intai am urcat de ne-a venit rau, ca sa coboram pe partea cealalta. Turistic zona nu prezinta niciun interes, e zona de blocuri, poate doar spre final cand ajungi pe Paseo Menendez Pelayo care este un fel de bulevard cu vile impresionante. Apoi ajungi jos in Puertochico, cartierul de langa mare cu stradute inguste pline de baruri tipice un toata lumea sta pe trotuar cu paharul in mana.

Aici ne-am oprit si noi sa mancam, si tot traseul de mai sus l-am facut pana in ora 14.00 si cu peste 16.000 de pasi :) Am meritat pranzul pe faleza! 

Dupa bere, vin si pintxos am zis sa ne mai potolim un pic si am luat vaporasul sa traversam golful spre plaje. Chiar in dreptul Palacete del Embarcadero sunt vaporase care au curse din jumatate in jumatate de ora peste golf cu 2 opriri in Pedrena si Somo. In sezon fac si tururi ale golfului, acum era insa doar cursa de traversare. Un drum dus-intors costa 5.5 euro si dureaza cam 20 de minute pe sens. Se vede foarte frumos orasul de pe apa.

Noi am ales sa coboram in Somo, care este mai mult o statiune, acum cam totul era inchis, dar ne-am dus pe plaja (Playa de Somo) care este foarte frumoasa. Merita o plimbare intre 2 vaporase. Poti sa stai si o zi intreaga daca ai timp. A fost singura plaja pe care am gasit cateva scoici ratacite

Daca tot ne-am odihnit pe barca, am continuat cu zona comerciala, adica bulevardul care porneste de la Catedrala spre Primarie si strada pietonala care urmeaza. Zona este plina de tot felul de magazine, toate marcile cunoscute si cele mai putin cunoscute. Merita o plimbare chiar daca nu esti pus pe cumparaturi, plus ca rezolvi rapid problema cadourilor pt acasa :). Si in plus....cate cladiri frumoase sunt pe strazile astea....

Si pentru ca era ultima seara si noi nu ne dam batuti asa usor, dupa ce s-a intunecat am mai dat o tura sa vedem orasul si noaptea. De la Primarie pana in Puertochico prin interior pe stradute la dus si pe faleza la intors. O bere si un vin pe malul marii si gata ziua! 12 ore de umblat pe jos si 20 de km. Noroc cu barca ca ne-am mai odihnit putin, Dar a meritat!

Pentru ca am avut si masina inchiriata, am explorat putin si imprejurimile Santanderului. 
Prima oprire a fost Ermita de Santa Justa. A fost chiar prima oprire dupa aeroport si prima intalnire cu peisajul dramatic al Cantabriei. Atractia nu e bisericuta in sine, care este o casuta mica de piatra, ci locul in care este asezata, fix intr-o stanca pe malul marii.

Noi ne-am pacalit cu Google, initial ne-a dus in balarii pe varful unui deal si obiectivul era pe partea cealalta. Trebuie sa cautati pe Maps "Aparcamiento Santa Justa" si va duce unde trebuie, adica in parcarea amenajata special pentru acest obiectiv.

De acolo coborati putin pe jos intr-un golfulet superb unde este si casuta de piatra. Daca va tin piciorele si aveti timp, este si o poteca care urca sus pe deal pana la Torre San Telmo.

Oricum, daca ajungeti in zona, trebuie sa faceti o oprire aici. Este un loc absolut minunat!

Cel mai faimos orasel al Cantabriei! Este un mic orasel cu case din piatra care este excelent pentru o oprire de 1-2 ore. Localnicii spun ca este orasul celor 3 minciuni pentru ca numele este comus din santa (sfanta), llana (campie) si del mar (de la mare). Si orasul nu are nimic sfant, nu e nici la campie si nici la mare :)

Dar este un orasel cu un centru pietonal vechi, cu cateva stradute cu case din piatra, care de care mai frumoase, cu multe magazine si restaurante. Vara probabil de calci in picioare, acum insa a fost perfect pentru o plimbare.

Si puteti sa intrati sa vizitati si biserica Collegiata Santa Juliana. Costa doar 3 euro si merita "investitia". 

Masina o lasati la intrarea in orasul vechi, unde este amenajata o parcare destul de mare, care doar in sezon este cu taxa. Si tot aici este si centrul de informare turistic daca vreti informatii sau o harta.

Pentru fanii Instagram cred ca oraselul asta este raiul pe pamant la cate locuri frumoase are.

Aici ar mai fi de spus ca la 2 km distanta de Santillana se afla faimoasa pestera Altamira. Noi am ocolit-o cu intentie pentru ca sincer am vazut majoritatea pesterilor mari din Europa, plus o gramada la noi in tara si pur si simplu vreau o pauza de la pesteri. Dar asta nu inseamna ca nu este un obiectiv pe care sa il aveti in vedere daca ajungeti in zona

Comillas a fost surpriza zilei. Este un orasel mititel, abia de-l vezi pe harta, cunoscut pentru ca Gaudi a construit aici singura casa facuta de el in afara Cataluniei. O casuta absolut superba numita foarte potrivit El Capricho de Gaudi. Si exact asta este, un capriciu. Poti sa juri ca este de jucarie. Parca nu este adevarata.

Casa se viziteaza, costa 7 euro intrarea, se viziteaza si interiorul si mica curte. Dar merita. E mica si nu dureaza mult vizita, dar pentru o jumatate de ora macar ai impresia ca esti intro poveste. Cred ca i-am facut vreo 50 de poze cat am stat acolo, nu ma mai opream.

In afara de asta Comillas mai are un centru vechi cu cateva stradute pietonale si 2-3 piete cu terase si in mijloc o catedrala. Noi am nimerit cand tocmai se termina targul in piete si era cam dezastru si agitatie ca tocmai strangeau. Am intrat insa un Catedrala, unde am gasit o chestie super tare. Daca vroiai sa faci o danatie era un POS la intrare, intr-o cutie draguta, dadeai cu cardul si donai 1 EUR pentru biserica. Foarte tare :)

Su surpriza, micul orasel are si un palat impresionant, Sobrellano Palace, care se poate si vizita, noi insa nu am intrat din lipsa de timp. Pentru palat este necesar bilet, dar gradinile se pot vizita gratuit, inclusiv biserica domeniului, Capilla Panteon de Sobrellano. Din exterior palatul arata excelent. In plus, la intratea in oras am observat pe deal o cladire imensa, impresionanta, care este o universitate. Foarte multe lucuri interesante pentru un oras asa mititel.

Sau mai bine zis Euskadi! Cum treceti de Cantabria o sa remarcati imedit ca totul este scris intai in basca si apoi in spaniola. Cu toate acestea mergand pe strada sau in baruri am auzit vorbindu-se 90% spaniola. Ma gandeam ca o sa fiu contrastanta cu spaniola mea, dar nu. Toata lumea vorbea spaniola in jurul nostru.

Ca natura este la fel de frumoasa si dramarica ca si regiunile vecine, cu tarmuri spectaculoase si totul verde, dar se vede ca este mai dezvoltata, sunt sosele perfecte peste tot, pana in cel mai izolat coltisor. Totul este bine intretinut, curatat si renovat. Zona arata extraordinar de bine

Am dedicat mai mult de o jumatate de zi zonei de coasta dintre Bilbao si Santander si prima oprire a fost nu chiar pe coasta, un pic mai in interior, la Castillo de Butron. Care se pare ca a inspirat scene din Game of Thrones (vorbim de asta mai incolo). 

Castelul este inchis, nu se viziteaza, dar se poate vizita pe exterior. Si sincer merita oprirea. Nu am vazut niciodata un asemenea castel in realitate. Poti sa juri ca este decor de film si ca o sa apara un dragon de dupa turn sa te alerge pe acolo. Este absolut fascinant. Ar fi incredibil sa poti sa il vizitezi si in interior.

Cele doua plaje sunt una langa alta, despartite doar printr-o stanca. Ambele sunt aboslut imense, si late si lungi, cu nisp super fin valuri mari. Evident valurile sunt bune pentru surf pentru ca era plin de surferi. Pentru ambele plaje parcare e sus pe faleza si trebuie sa coborati pana la mare (si evident sa urcati inapoi :). 

Intai am parcat in parcarea de la Sopelana, care este imensa si plina de masini. Asa ne-am prins ca aparent e punt de atractie pentru surf, nu intelegeam de unde atatea masini. Doar am admirat ambele plaje de sus de pe faleza, apoi am luat masina pana la parcarea de la Arrietara si acolo am coborat sa facem si o plimbare pe plaja. Mi-ar placea sa ma plimb asa in fiecare zi.

Un pic mai incolo de Sopelana, Muriola este o plaja total diferita. Este micuta, intr-un golf cu stanci impresionante de o parte si de alta. Ca sa ajungi la plaja trebuie sa lasi masina un pic mai departe. Google incearca sa te duca pana la plaja, dar nu merge. Cam cu 700 de m inainte de locul unde zice Google sa te opresi este un stadion de fobal. Cam pe acolo lasi masina. Asfaltul mai continua vreo 500 de m, dar unde se termina nu ai unde parca deci nu ai voie pe bucata accea cu masina. Mai departe mai sunt vreo 200 m prin padure pe o poteca si apoi cobori niste scari pana la plaja. 

Plimbarea prin padure este placuta si plaja este foarte frumoasa, diferita de cele anterioare. Tineti cont ca este marcata ca si plaja de nudisti, ca sa nu fiti surprinsi.

Principala atractiei a zonei! Mai ales pentru fanii Game of Thrones. Acesta este Dragonstone in realitate :). Era locul faimos si inainte, dar de cand s-a filmat aici pentru serial, atrage mii de turisti pe zi. Noi am avut ghinionul sa planuim vizita intr-o sambata. Am ajuns dupa pranz si ne-am invartit cred ca 30 de minute sa gasim un loc de parcare. Parcarea este o coasta de deal cu alei asfaltate in toate directiile  si in toate unghiurile, dar a durat foarte mult sa gasim un loc liber. Am resit pana la urma, si a inceput distractia :).

San Juan de Gaztelugatxe este o mica biserica in varful unui deal. Spectaculos este zidul de piatra pe care urci pana acolo si peisajul absolut fabulos. 

La intrate este un semn care spune ca faci 35 de minute pe sens. In realitate e cam o ora pe sens si un drum infiorator. Intai cobori de la parcare pana la nivelul marii, un deal intreg pe o poteca pietruita cu scari din loc in loc. Apoi urci vreo 250 de trepte pana sus la biserica. Dupa care evident cobori 250 de trepte pana la mare si apoi urci tot dealul inapoi la parcare. Si daca ai noroc, ajungi viu inapoi :). Si exact cand te intorci si urci si urci si nu mai crezi ca ajungi vreodata, dai si de un semn pe care scrie "drumul este parte din experienta". Iti vine sa ii zici ceva de bine.

Dar peisajul este wow. Cu adevarat Dragonstone. Ma tot uitam dupa dragoni :).

Ideea e sa stiti sa va programati corect timpul, Eu o planificasem ca o oprire de o ora si a fost de aproape 3 ore si ne-a cam dat programul zilei peste cap.

Sau King's Landing ca sa continuam cu tematica Game of Thrones. Asta a fost locul meu perferat din toata excursia. Mi-a placut peste tot, dar aici mai mult decat oriunde. Stancile de pe plaja sunt incredibile, nu iti vine sa crezi ca este adevarat.

Ca sa ajungi la plaja, lasi masina in Zumaia, un orasel micut intre raul Urola si ,mare. Este o zona mare de parcare cu plata pe malul raului, la 5 minute de mers pe jos de plaja. 

Cum ajungeti la plaja, partea din dreapta are niste formatiuni stancoase de tip flis absolut incredibile. Am prins si o zi desrul de intunecata si cu valuri mari. Incredibil. Straniu. Ma repet, cel mai mult mi-a placut acolo!

Sau Donastia in basca. San Sebastian a fost, din pacate, victima planificarii defectuase. Adica am intarzit mult la San Juan si chiar si la plaje, asa ca am ajuns in San Sebastian abia pe dupa-amiaza si nu am putut sa stam decat cateva ore. Suficient cat sa imi dau seama ca mi-a placut cel mai mult dintre cele 3 orase mari vizitate si clar trebuie sa revin sa il savurez.

Masina am lasat-o intr-o parcare subterana din centru, cred ca este cam singura modalitate de parcare, nu prea am vazut masini lasate pe strada si sunt foarte multe parcari subterane.

Am inceput plimbarea cu Catedrala, apoi Plaza Gipuzkoa, Casco Viejo, Basilica San Vincent si inapoi prin Casco Viejo. Mi-a placut foarte mult zona, strazi superbe, cladiri superbe, plin de lume, de baruri etc. Ne-a prins si ploaia, am avut timp si de pintxos, dar am fi vrut sa stam mai mult.

La final am iesit pe faleza de langa Playa la Concha. San Sebastian este faimos pentru golful imens in forma de scoica si plaja lui. Tot orasul este asezat in jurul golfului, cu 2 dealuri care il marginesc pe ambele parti: Monte Igueldo pe stanga si Monte Urgull pe dreapta. Nu am avut timp sa urcam pe niciunul dintre ele, dar le-am notat pentru data viitoare :)

A doua zi in Tara Bascilor a fost dedicata pentru Bilbao. Am venit cu autocarul de la Santander, o sa povestesc despre asta la final, si a fost o alegere buna, pentru ca nu ai nevoie de masina in oras.

Prima oprire a fost la muzeul Guggenheim. Noi nu suntem mari fani muzee de arta, mai ales contemporana, dar am zis ca o data in viata sa intram si in Guggenheim. Ne luasem bilete in avans online, dar cand am fost nu era aglomerat. Cladirea este fascinanta. Sincer exponatul principal este cladirea. Si in exterior si in interior. Acestea fiind spune, am stat fix 30 de minute inauntru :). Era o expozitie de Miro care chiar imi place, in rest nu am inteles nimic si am zis ca vreau afara la plimbare. Sincer cele mai misto 2 exponate, catelul din flori si paianjenul din metal, sunt afara, nu ai nevoie de bilet sa le vezi. Dar da, am fost si la Guggenheim. Probabil pentru altii e un punct de atractie principal, nu contest, doar ca nu e genul nostru. Ca recomandare extra, vis a vis de catelul din flori este un Amorino (cea mai grozava inghetata din lume :).

Dupa muzeul am continuat plimbarea pe malul raului Nervion, pe promendata , pe podul Zubizuri pana la chei-ul unde opresc barcile Bilboats care fac plimbari pe rau. Am facut si noi plimbarea de o ora (ne-am luat bilete in avans online) dar si aici recenziile sunt asa si asa. Barca merge de la punctul de plecare spre mare, nu si in partea cealalta unde este orasul vechi. Prima bucata cand treci pe langa Guggenheim este super frumoasa, apoi insa ajungi in zona portuara/industriala a orasului si e cam plictiseala. Ai audio ghid, dar peisajul lasa de dorit. Din 60 de minute de croaziera, doar vreo 20 merita.

Dupa ce am inghetat bine pe vas, am luat-o la picor prin orasul vechi. Plimbarea incepe de la Teatro Arriega, prin Casco Viejo, sau  zona numita 7 calles. O zona cu strazi inguste, multe pietonale, pline de baruri si restuarante si multa, multa lume. Am ajuns si la Catedrala dar nu era deschisa, apoi ne-am oprit in Plaza Nova la pintxos si ceva de baut. Si inapoi pe stradutele din Casco Viejo.

Si ca sa ne facem o idee si despre partea mai noua a orasului, am trecut din nou raul si am facut o plimbare pe Gran Via de Don Diego Lopez de Haro, pana la Plaza de Don Federico Moyua. Nu stii la ce cladire sa te uiti mai intai, sunt toate atat de frumoase!

Ultima oprire a zilei, Podul Bizkaia (sau Vizcaya), a presupus o plimbare cu metroul. Podul este departe de centrul orasului, aproape de gura de varsare a raului in mare. Mergi aproape jumatate de ora cu metroul, dar merita. Este un pod rulant, cu o cabina transportata pe cabluri peste rau. Podul a fost construit la 1893. Ca sa treci de pe o parte pe alta a raului costa 0.50 euro, dar atractia principala (daca nu ai rau de inaltime), este sa vizitezi podul urcandu-te (cu liftul), pana pe pasarela de sus. Eu nu am facut asta, dar George zice ca a fost grozav!

Bilbao are 2 linii de metrou care pleaca dinspre centru spre mare, pe de o parte si de alta a raului. La pod puteti sa ajungeti fie cu linia de pe dreapta pana la Areeta, fie cu linia de pe stanga pana la Portugalete. Noi ne-am dus prin Areeta si ne-am intors prin Portugalete. Va recomand sa faceti invers, pentru ca de la pod la Portugalete a fost la deal :)

Portugalete in sine este un cartier acum, un orasel inainte, prin care merita sa te plimbi o ora daca ai timp. Si ca un punct in plus pentru ei, pe strada principala care urca de la pod, sunt si scari rulante :)

Tot la capitolul daca mai aveti timp (noi nu am mai avut), linia de metrou de pe dreapta este extrem de lunga, merge mult pana in afara orasului, capatul fiind la Plenzia. Intamplator am trecut cu masina prin Plenzia cand umblam inte plaje si chiar ziceam ca este un orasel tare frumos. Asa ca daca poti sa ajungi cu metroul din Bilbao, merita o plimbare.

Si nu in ultimul rand trebuie sa mentionam cel mai important obiectiv turistic al zonei: pintxos! Daca de tapas, care stapanesc restul Spaniei, a auzit toata lumea, de pintxos, nu prea se stie. Sunt tipice pentru Tara Bascilor, sunt emblema culinara in San Sebastian si Bilbao. Pintxos este o mica gustare pusa o felie de paine si tinuta in loc cu o scobitoare. Poate fi ceva foarte simplu sau ceva foarte rafinat. Toate barurile din zona au o varietate de pintxos si obiceiul este sa te duci intr-un bar, iti iei o bautura si 1-2 pintxos, apoi te duci in urmatorul bar, inca o bautura si un pintxo si tot asa :). Trebuie sa incercati, sunt grozave si sunt o modalitate excelenta de a imparti si incerca tot felul de combinatii.

Si daca tot vorbim de mancare, pentru ca este Spania nu plecati fara sa incercati churros con chocolate, iar in Cantabria trebuie sa incercati faimoasa ansoa si mezelurile si branzeturile locale. Plus specialitatea locala cocido montanes, o mancare pe baza de fasole boabe si carnati.

Noi am zburat cu Wizz direct in Santander. 3 ore si jumatate, in afara sezonului turistic gasiti bilete la preturi mai mult decat decente. In Santander ne-am si cazat, un apartament prin Airbnb in centrul vechi. Aeroportul e foarte aproape de oras. 15 minute cu autobuzul (www.alsa.es pentru bilete online).

2 zile am avut masina inchiriata, Trebuie neaparat sa inchiriati masina ca sa ajungeti in toate locurile minunate de pe coasta. Noi am inchirait de la Goldcar un Fiat 500 dragut foc, 170 euro/2 zile, din care 90 de euro a fost suplimentul de asigurare full casco. Ca idee, sediul Goldcar nu e in aeroport, ci la vreo 10 min distanta, dar au un shuttle, iar la final am lasat masina in aeroport ca au un parteneriat cu alte companii de inchirieri din aeroport. Deci am fost multumiti de ei.

Cu masina am fost la San Sebastian pentru ca e mai departe de Santander si nu aveam autobuz direct, dar in Bilbao am fost cu autocarul (tot www.alsa.es). Au o retea foarte dezvoltata de autocare, super moderne, autogari mari, totul ok. Este un mod excelent de a calatori in zona.

Noi am avut 4 zile intregi (pentru ca in prima zi avionul a aterizat pe la 9.30). In prima zi am fost cu masina partea de coasta din Cantabria si Asturias (Santillana, Comillas, apoi pana la Bufones de Pria si de acolo inapoi spre Santander din plaja in plaja pana la LLanes). A doua zi, tot cu masina, am facut coasta dintre Bilbao si San Sebastian si San Sebastian in sine. Ca idee, am facut 750 km in 2 zile :)

A treia zi am fost in Bilbao cu autocarul si a patra zi am stat in Santander si l-a facut pe jos.

Ca sa pot sa vad tot ce asi fi vrut eu sa vad, mai aveam nevoie de 3 zile (cu masina). O zi intreaga pentru San Sebastian (si in a doua zi, dupa San Juan de Gaztelugatxe asi fi agaugat inca 1-2 plaje si o vizita la muzeul Balenciaga). Inca o zi pentru partea de interior a Tarii Bascilor (Salto de Nervion, Vitoria-Gasteiz care este capitala Tarii Bascilor si Guernica). Si inca o zi pentru partea de munte din Asturias (Santuario de Covadonga, lacurile Covadonga din Picos de Europa si Bulnes).

Raman pe data viitoare. Dar daca aveti o saptaman la dispozitie, traseul asta acopera tot ce este mai grozav.

Altfel cred ca puteti sa stati o luna si tot mai gasiti ceva nou de vazut.